intrebari si raspunsuri! poate !?

Incerc  sa scriu despre mine – ceva … e destul de complicat pt ca in    clipa in care trebuie sa vorbesti   despre tine habar nu ai ce ar trebui sa spui !

ce sa scrii ca omul care citeste sa te cunoasca , sa te priceapa si de ce nu -sa te placa ?Indiferent de locul pe care il ocupi in societate sau cit de puternic esti – in orice directie – cinstit e sa recunoastem ca toti ne dorim- nemarturisit cel mai adesea- sa ne placa oamenii !!!!  Colegii prietenii, barbati femei -deopotriva !

sa ne placa, sa ne accepte ,sa ne admire ,sa-si doreasca prietenia noastra … pina la un punct in care incepi sa  realizezi ca…poate e mai mult decit atit! ok- ne-am straduit pe cit am putut  sa nu dezamagim …sa fim prieteni loiali , pina la capat … si parca .. mai trebuie ceva .. astea toate parca le-am cam bifat .. si incepi si te gindesti ?- ce e aia fericirea ? iti pun toti intrebari de astea  stupide „esti fericit ? te simti implinit ? etc; raspunsurile sint lungi si cel mai adesea nu incap intr-un interviu .. si pe urma incepi tu si iti pui niste intrebari ..multe, una dupa alta ..pina ajungi la ceea ce simteai in inima ca un ghimpe dar -prea crud fiind nu stiai sa-i dai nume – si cade ca un traznet ! CARE E ROSTUL MEU PE LUME ? CE AM DE FACUT ? TREBUIE SA SA FI VENIT CU UN ROST !m-am trezit cu intrebarea asta pe capul meu pe la 20 de ani si curind aveam sa ma mai pricopsesc cu una : eu am talent sau sint doar asa simpatica , draguta , personajul dragut care la petrecere ne inveseleste si atit ? eu nici macar la petreceri nu sint sufletul petrecerii-nici macar aici nu incapeam – si atunci….cum facem ? cine ne raspunde noua la toate aceste indoieli -? as fi vrut sa-mi spuna cineva ceva – orice – ca sa pot merge mai departe ! Aveam sa aflu mai tirziu ca nimeni nu-ti poate raspunde – nimeni nu-si asuma un raspuns care poate demola un suflet ! la ce mi-a folosit? nu am vrut eu toata nebunia asta dar cind a venit m-a obligat sa caut in mine si in viata mea si asa am inteles care mi-e drumul – asa am inteles ca parca nu-mimai incap in mine , ca parca nu mi-e de ajuns viata mea  , ca pot mai mult . ca simt mult mai     mult decit pot duce sau exprima in cuvinte ! asa am inteles ca meseria de actor nu e o meserie -e o vocatie , ca te nasti cu ea si ca esti chinuit pina intelegi ce e cu tine pe lume ! sigur ca dupa aceea incepe un alt chin dar macar stim cu cine ne luptam si de unde sa incepem !am inteles ca nu pot sa traiesc altfel , ca simt nevoia sa vorbesc cu oameni care au aceeasi nevoie de comunicare ca si mine , ca sint ca un bazin plin de da peste el si trebuie sa dea din ce are pt ca altfel …altfel e ca si cum ai trai degeaba … incerc in fiecare zi sa fiu mai putin proasta decit ieri – e cam dur cuvintul dar intre noi ar trebui sa avem taria sa recunoastem ca uneori ne comportam prosteste-incerc sa nu pierd nimic din ce ar putea fi o lectie , ma uit la tot ce poate sopti sugera ,povesti, initia ceva … in felul meu eu sint destul de curajoasa si risc … acum citi ani sa fie – 2000 – nici nu visam sa lucrez in tv -eram actrita la teatrul toma caragiu din ploiesti eram la mare pe faleza la mangalia  cu un un par vopsit in albastruelectric!!vorbim de anul 2000- e clar ca toatalumea se uita la mine cu ochii mari dar eu nu aveam nici un stress – nu-mi pasa ! eu asa am vrut si gata ! era ceva inedit dar nu era nimic ireversibil – puteam schimba culoare,  tunsoare..in clipa asta cam stiu ce vreau – am de dat si vreau sa dau ! e uriasa satisfactia ca tot timpul petrecut cu cineva care avea nevoie de tine nu a fost timp pierdut – omul e bine  s-a ridicat sau  ca un cuvint de incurajare plasat  la nevoie a incoltit si a rodit un mindru copac !!Am vrut sa o iau cumva de la un inceput -am scris citeva rinduri dar vorbim de ani in care amratacit nauca prin viata mea si prin povestile mele ; prin iubirile mele -una mai dureroasa decit altauna mai luminoasa decit alta … eu nu am parasit nicodata pe nimeni , nu am putut sa ma uit in ochi lui si sa-i spun ” stii eu .. m-am indragostit de altcineva” sau ‘ dragule intre noi nu mai merge ” … nu am  putut sa fac asta niciodata .. nu pot sa spun nici ca m-au parasit ei … Dzeu a facut in asa fel incit parca a venit de la sine … n-au fost dezastre mari … curios e ca dezastrele aveau sa vina mai tirziu de la cine nu te-ai fi asteptat ..dar chiar si asa am inteles dupa un timp ca dupa o  furtuna care smulge aproape totul din radacini nu e nimic pierdut – abia lasi loc sa cresca un copacel… mi-am carat cu mine riurile de lacrimi si le-am lasat cind a iesit soarele fie si numai pt o clipa pentru ca am inteles in timp ca sint destul de tare incit sa ma balacesc in durerea din mine si pe urma sa ma ridic si nimic sa nu-mi opreasca hohotul sincer de ris!am inteles in timp ca nimic nu e forever- in capul meu povestile sint bine rinduite ele ,se stiu intre ele ,stralucite bucurii si tristeti-dar pentru oamenii care le-au traversat mi-am construit un edificiu provizoriu; vom vedea in timp daca povestile si iubirile vietii mele isi vor schimba intre ele locul de premianti !!

3 responses to this post.

  1. Posted by daniela on Septembrie 8, 2009 at 8:15 pm

    Draga Nuami,

    Ai scris asa de frumos, simplu si natural!
    Multe lucruri m-au ravasit dupa ce am citit postarea ta… intrebari cheie ale vietii..cine nu le-a avut?!? Dileme existentiale, provocari si schimbari radicale ale vietii.. M-am intrebat si eu: de unde vin, incotro merg si DE CE sunt aici? multe DE CE-uri… la multe nu am gasit raspuns, insa la unele viata m-a invatat raspunsul in mod practic.. Ajungi la o varsta in care trebuie sa-ti construiesti un edificiu, cum bine zici si povestile vietii sa fie la locul lor. Inregistrezi momentele importante ale vietii, rele si bune.. si dupa ce tragi invataminte, cu mai mult spor si maturitate o iai de la capat, iti pui obiective si ai vise ianlte. Nu reusesti mereu si nu este usor.. cateodata drumul este blocat de diferite lucruri sau tragedii.. este ca si cum ai urca spre un varf de munte si sunt mai multe poteci.. mergi pe o poteca dar intalnesti un copac cazut de-a latul si trebuie sa o iai pe o alta poteca si tot asa cu viata si visele care te mana spre implinirea lor si a vietii in acelasi timp.
    Eu am un vis sau mai multe si asta este farmecul si scopul vietii. Multe din visele copilariei mi le-am implinit, adica Dumnezeu care a fost mereu cu mine si sunt sigura ca le voi implini si pe celelalte. Dar nimic nu este usor si nu primesti nimic pe tava. Totul se invata, nu mai esti prost ca ieri, ai dreptate, te maturizezi, inveti sa asculti, sa intelegi, sa iubesti si sa ajuti, chiar daca nu cunosti persoanele respective. Pe mine ma incanta sa cunosc oameni noi, culturi sau civilizatii. Oamenii au mare pret si incerc sa fiu acolo unde este nevoie de un zambet, un cuvant de incurajare, de o imbratisare… Este parte a vietii mele, sa fiu utila, o companie placuta si demna. De multe ori gafez lamentabil, dar alte ori reusesc sa aduc bucurie si asta este extraordinar de frumos.
    Inca ceva si inchei ca m-am dezlantuit aici si nu vreau sa te plictisesc sau sa te retin.. faptul ca am cunsocut oameni minunati, a insemnat enorm pentru mine. Oameni de la care am invatat si continui sa invat, fie ca sunt copii sau oameni in varsta, printi sau cetateni normali, cu studii post-universitare sau analfabeti, din Norvegia sau Maroc, Mexic sau Marea Britanie. Pretuiesc la fel, cersetorul de la colt ca si printul sau doctor honoris causa. Povestile de viata ale celor care au avut incredere sa mi le dstanuiasca, m-au incurajat si m-au facut sa apreciez viata pe care o am si sa nu clachez niciodata, pentru ca daca cei pe care i-am intalnit, au reusit in conditii cu mult mai grele decat ale mele, eu de ce trebuie sa fiu invinsa, pentru ca mi-am pierdut parintii sau ca a trebuit sa-mi croiesc singura drumul prin lume?!?
    Uite asa se scrie viata fiecaruia dintre noi… Esential este sa stim unele raspunsuri importante si sa ne dezvoltam capacitati si calitati tocmai pentru a implini visul vietii, care ne da sens si satisfactie.
    Am invatat sa nu astept nimic, stiu ca totul este greu, dar onestitatea, bunul simt, altruismul si demnitatea fac mai mult decat orice pe lume, chiar daca de multe ori pierzi si te uiti la altii care reusesc intr-o clipa dar cu alte mijloace… Prietenia celor din jur, a oamneilor pe care-i cunosc, reprezinta pentru mine o mina de aur, la care nu voi renunta niciodata!
    Bine Nuami, iti multumesc pentru rabdarea sa citesti tot si pentru frumusetea si naturaletea celor scrise de tine! Te astept cu urmatoarele postari si iti doresc sa ai multa putere si sanatate, sa te bucuri de compania celor dragi si pretuirea oamenilor. Te apreciez foarte mult pentru tot ce esti si faci,

    Cu mult drag,

    daniela

    Răspunde

  2. Posted by nuami on Septembrie 8, 2009 at 8:31 pm

    draga mea -nu ma plictisesc de loc – ma bucur ca mi-ai scris asa mult inseamna ca nu e degeaba !!stiu ca sintem multi la fel si poate instinctiv am simtit nevoie sa scriu despre asta !de la primele discutii – cum ai sarit tu sa ma aperi – am simtit ca e ceva cu tine!!! iti multumesc inca odata si te imbratisez cu drag sa-ti tina de cald cind o sa vina frigul!!!

    Răspunde

  3. Posted by daniela on Septembrie 8, 2009 at 9:54 pm

    Sarut-mana si eu te imbratisez cu drag! Cateodata frigul din suflet este mai naprasnic decat cel de afara… Dar cateodata este si vara cu soare stralucitor in suflet.. Sa ne bucuram de ceea ce este frumos si placut! te pup 😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: