just me

Nu am o  relatie speciala cu ploaia; cred doar mi-e dor de timpul in care veneam de la scoala desculta- era la tara , nu se uita nimeni strimb la mine si nu- I pasa nimanui ca eu am sandalele in mina ,ghiozdanul greu ma tragea intr-o parte si imi permiteam sa merg desculta, nu spargea nimeni sticle in drum –doar tata ma certa uneori ca il fac de ris ; bietul tata – a fost asa de suparat ca are 4 fete – a crezut ca eu sint baiat – imi povesteste mama ca tata imi deslusea picioarele inca din burta mamei si ii spunea ca eu sint baiatul lui cu picioarele mici!!am iesit fata – recunosc poate din dorinta lui de a  avea si un baiat uneori ma comport de parca toata forta lui mi-ar fi dat-o mie !! A mai incercat tata – de urmatorul copil a fost sigur – pe vremea aia nu stiai decit cind il vedeai la …fata ! cineva a sunat –tata era in bucuresti cu niste treaba –l-a anuntat ca are baiat si ce-a urmat a fost macel !! s-au facut praf ! a venit acasa – a aflat dezolat ca e tot fata  s- a imbatat din nou ..si a a adus-o pe sora-mea acasa !!la al treilea copil ..nu i-a mai pasat … a trimis-o pe bunica-mea cu trasura sa o aduca pe mama – avea treaba la bucuresti …pai ..da era tot fata .. ! stiti ce e ciudat ? ea seamana cel mai mult cu tata ! are inteligenta lui spiritual lui de sacrificiu, dirzenia lui in a-si apara ce e al lui … a aparut ultima  si cea mai frumoasa – tata a renuntat sa mai viseze – intreba doar daca sint bine amindoua , nu s-a amestecat  sa le puna nume sa  aleaga nasi … mama a reusit sa-l determine sa faca niste petreceri din ce in ce in ce mai mici – mamei nu i-au placut niciodata petrecerile cu lautari si bautura din belsug …la ultima dintre noi  a fost o petrecere strict in familie – exact asa cum i-a placut ei .. si tata nu a mai zis nimic!!ne-a supravegheat cu o strictete de minastire – nu ne-a prins rau …disciplina e ceva normal la noi ..

Uneori cind ma prinde cite o ploaie in oras asa imi vine sa ma descalt si sa fac ce faceam cindva .. nu mai pot …nu mi-e ca ma vede lumea – nu pot sa umblu desculta …se gaseste el un ciob sa-mi strice bucuria….uneori poate de asta cind ploua ma gindesc ca nu era mereu cald , ca ploua si toamna si era mai rece ca-n bacovia – si chiar mai trist …tot ploaia imi aminteste de singura pereche de cisme din vremea cind mergeam la scoala – e de neimaginat ce saracia era atunci – eu eram oricum privilegiata –tata mi le aducea de la bucuresti …mergeam mult pe jos pina la autobuzul care ma ducea la scoala.. atunci ploaia nu mai era calda ..imi inghetau picioarele dar nu m-am plins niciodata ..poate de asta acum am si continui sa-mi  cumpar incaltaminte … eu sora-mea sau sotul ei care in clipa in care m-a vazut desculta m-a intrebat ce picior e ala !? e piciorul meu ?! pai asa mic ! pai ..atita e !! de atunci ..imi cumpara incaltari ..de la copii!!!am multe amintiri din astea triste pina la lacrimi si poate de asta ma bucur din toata inima  cind gasesc in mine resurse  sa ma bucur ca mai am in buzunar niste bani din care imi iau si o carte – le cam dau –si mincare pt pisici si ceva minuscul dar e un cadou pt un prieten …pentru ca atunci nu se putea … atunci nu era nimic …mi-am dorit – nu am renuntat doar ca mai dureaza – sa-mi fac o casa – a mea – in care sa existe o camera speciala cu tot ce e nevoie sa adoposteasca orice prieten la nevoie ..sa stie ca daca se intimpla ceva …are unde sa se duca !!ca nu o sa-I fie frig !! suna cam patetic asa e ?! cind o sa ma cunoasteti bine , cind o sa intelegeti cum e sa umbli din oras in oras din teatru in teatru cu sacul de carti si motanul dupa tine o sa vedeti ca nu e patetism ! e o parte din mine care vrea sa  sa faca ..ceva …e un alt fel de e repara ceva…

3 responses to this post.

  1. Posted by daniela on Septembrie 10, 2009 at 11:35 pm

    Draga Nuami,

    este asa rascolitoare postarea ta… ai inceput de la ploaie, copilarie, dezamagirile tatei ca nu are baieti si pana la prietenul care o sa aiba o camera ca sa nu-i fie frig… Se desluseste o viata frumoasa, chiar daca a fost si grea, si un suflet mare unde incap si prietenii si cartile si motanul… Esti deosebita!

    Imi amintesc cat imi placea sa ma balacesc in baltoci dupa o ploaie calda de vara si chiar mai spre toamna, iar mama ma certa ca o sa ma imbolnavesc si incerca sa-mi explice ca pot sa fac reumatism, clar ca eu habar nu aveam de nimic.. Dragul de tata nu avea de ce sa fie suparat, pentru ca avea si fete si baieti la greu, i-am mancat urechile saracul – trei fete si patru baieti, iar eu sunt praslea si m-a iubit tare mult… imi pusese el un nume asa particular – tzicale si ma umplea de bani in ziua de salariu. Lucra la CFR si avea si o afacere in paralel, ca deh cu sapte puradei era treaba serioasa, nu alta… imi punea in san o gramada de bani si imi zicea: „sa nu-i dai lu mata’, i-ati tu bomboane de ei”, iar eu tzasht la mama cu ei… aveam vreo 5-6 ani… mama era contabilul si el venea si-i cerea bani sa aiba si el de buzunar, iar ea se cam supara:” cum mai omule nu-ti pastrezi tu bani de buzunar, mi-i dai mie pe toti?!? opreste-ti si tu ca omul, ca asa se face..”

    Intr-o zi, prin clasa I am venit fericita nevoie mare de la scoala ca am luat in acea zi trei note de 10. Saltam de bucurie si i-am povestit dintr-o rasuflare la ce si cum am dobandit notele.. L-am vazut pe tata foarte bucuros si mandru de „reusita” mea… Avea mari sperante in mine, pacat ca nu le-a putut vedea pe toate… sigur ar fi fost mandru de copiii lui, inclusiv de tzicale..
    Avea o vorba: „tata, daca iti da cine va o adresa si bani, tu acolo ajungi.” Avea dreptate, ma duceam singura oriunde, fara sa fi mers inainte… am mers la Bucuresti singura la 13 ani… Apoi am colindat in lung si lat Europa, America de Sud sau Nordul Africii singura cu masina si cu harta, lucruri adaugate la ce-mi spunea el… Si mai spunea ceva care este foarte adevarat, dar care ma doare… cand ma certam cu sora mea mai mare cu doi ani decat mine (cea care a nascut de curand), ne spunea: „nu va mai certati tata, ca o sa ajungeti una intr-un colt al tarii si alta in celalalt colt si veti vorbi numai prin scrisori..” si suntem in parti diferite ale Europei si am mai adaugat telefonul si internetul, la ce spunea el… Ehe, toate au ramas amintiri legate de mama si tatal meu, la care ma intorc cu drag cand ma simt singura, straina sau cu frig in suflet… Dorul de ei este arzator…
    Ce pot face?!? Asta este viata si pe aici am mers eu… Oricum exemplul lor de cinste si sacrificiu nu ma va lasa vreodata sa fiu necinstita, nedemna sau egoista. De aceea port in suflet dorinta de a fi cu prieteni, cu cei neajutorati, orfani sau straini si intotdeauna am usa larg deschisa pentru oricine.
    Multumesc Nuami pentru deschiderea cu care ne povestesti din viata ta si asa am indraznit si eu sa spun cat ceva din a mea.. Te pretuiesc mult si te pup cu drag,

    daniela

    Răspunde

  2. multumesc frumos pentru cuvintele tale, esti plina de sensibilitate si ai nuantele toamnei in ceea ce scrii. Spune-mi, te rog , de unde vine numele tau, Nuami, e ca o adiere de vant, ca un amurg, ca un fosnet de padure….. minunat.

    te imbratisez

    Răspunde

    • Posted by nuami on Noiembrie 1, 2009 at 6:08 pm

      este numele pe care mi l-a ales mama mea – e o poveste intreaga ! este un nume din ebraica dar traducerea in lb romana nu era ceea ce i-ar fi placut mamei asa ca l-a rasucit pina a iesit asa …asadar ..mama e vinovata! iar tu vorbesti asa frumos …asa simt ..asa sint .. pt cine are rabdarea sa ma cunoasca -si doreste sa o faca cu adevarat- asa sint..dar stii si tu ca asa esti cel mai usor de ranit …iti multumesc si te imbratisez si eu!!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: