Ce putin ne trebuie !

N-am stiut niciodata ce vreau sa ma fac cind o sa fiu mare ! Am stiut ce nu vreau sa ma fac : tesatoare .Ca mama . Sau ca Usurica -asa-i spuneau femeii care mi-a aratat prima data razboaiele -8 sau 12 , nu mai stiu ;am stiu mereu ca erau multe si tacaneau foarte rau, rau de tot !M-a speriat atit de rau incit mi-am promis ca nu o sa ma mai joc turca niciodata ca o sa invat si matematica si fizica si chimie…orice ….doar sa nu ajung la razboaie !

 Curind dupa aceea m-am intilnit cu Lucian Blaga si poezia lui :am aflat atunci ca el , care nu vorbise pina la 4 ani isi construise propriul lui sistem filozofic!Nu mai stiu exact cit si ce am invatat atunci dar povestea asta cu sistemul filozofi dupa care a trait toata viata m-a marcat profund si tot timpul am purtat-o cu mine ca pe-o amintire foarte importanta care avea sa-mi foloseasca cindva ! Nu stiu daca am folosit-o sau inca mai lucrez la sistem dar…

 Eu am apucat” vremurile alea”!Cu saracia , cu intunericul , cu umilinta …cu toate !Azi ma bucur ca am supravietuit fara sa privesc inapoi cu minie : mi-am pastrat in tot acest rastimp bucuriile care ma bucurau si atunci emotiile care ma emotionau si atunci …poate niciunul dintre noi nu a stiut foarte bine cum sa faca asta dar…cumva ne-am construit sisteme proprii de supravietuire! Bucuriile mele erau mici pt cei obisnuiti cu ele uriase pentru mine care veneam de la tara dupa un liceu de constructii in care invatasem,fara sa inteleg ceva , despre statica si betoane ; primul spectacol de teatru pe care l-am vazut face to face nu la tv a fost la TNB ,era Idolul si Ion Anapoda ! Am inteles atunci ca asta era calea -nicaieri nu ma mai simtisem asa ! Atunci m-am indragostit de lumea aceea care se naste acolo ;am stiut tot timpul ca sint pinze si cartoane dar voiam atit de mult sa vad , sa inteleg incit chiar am inceput sa vad: actori minunati de care m-am indragostit pe care-i iubesc si azi! M-am ferit din rasputeri sa distrug mitul si nu am vrut sa-i vad niciodata altfel decit pe scena !Poate parea nedrept dar sint iubirile mele si le tin pentru mine cu parfumul de atunci intact !

 Sint consecventa si ma uit la fel de fascinata la spectacole sau la filme : ma las dusa de val, tin cu cine vrea regizorul sa tin se intimpla insa uneori sa-mi placa mai mult actorul dintr-un rol secundar si in timp sa mi se confirme ca omul era foarte tare :cind vreti exemple vi le dau , am cel putin doua !

Mie mi se pare ca cel mai greu este sa vorbesti despre tine ! mai ales cind ti se cere sa te definesti, ce calitati ai…de obicei raspunsul este ca la carte ;esti senzuala si romatica adori plimbarile si barbatul ideal trebuie sa aiba simtul umorului !!!! Cum sa vorbesti despre tine . cum sa le spui despre indoielile tale?Despre acel’ ce fac acum ?’Daca nu-mi iese ? si cade cel mai greu – daca n-am talent ? daca sint doar unul dintre oamenii aceia simpatici care sint sufletul petrecerii, care stiu sa spuna bancuri la care ride toata lumea si care stie sa aduca cel mai traznit cadou – si .atit!!!!

Indoiala asta a ramas -o port cu mine tot timpul – daca vreti pot sa va fac cunostinta cu ea ,inca mai purtam dialoguri de genul mai lasa tu mai dau eu , dar ca sa nu ramina singura am inceput sa cladesc, sa cresc peste indoieli, peste nesanse , peste rautati, peste nemultumiri,peste batalii pierdute , peste infringeri( au fost si infringeri dar le-am trecut la capitolul pierderi! ) si sa ma bucur de toate lucrurile bune pe care le primesc de la oamenii din viata mea , de darurile daruite sau primite din suflet, de privirea ciinelui pe care l-am luat cu mine in casa si se uita la mine de parca ar stii ca nu e chiar asa ca-n filme…

Zilele trecute mi-am dat seama ca mai am niste bani am intrat intr-o librarie si i-am dat pe toti pe carti !Imi alegeam cartile cu patima jucatorului care pierde sau cistiga nici nu stie, el doar mizeaza incrincenat pina nu mai are nimic !Am iesit cu o sacosa plina de carti noi, cu coperti lucioase ,despre iubire despre experintele si viselele atitor oameni!Eram incredibil de bucuroasa ,atit de bucuroasa incit fata mi se latise int-un zimbet mare -mare Stiti cum zimbesti ca prostu’ cind esti indragostit mergi singur pe drum iti amintesti una, alta ..Ei zimbetul ala era ,m-am vazut intr-o vitrina ,imi venea sa rid in hohote ,imi venea sa rid rau de tot -era prea multa lume pe linga mine ….

De asta v-am zis de vremurile alea si de indoieli…uneori merg mina in mina cu o bucurie mica care aduce cu ea un zimbet care la rindul lui te face sa rizi…si te simti tinara , inalta , slaba, frumoasa , desteapta…uite te-a salutat un domn ii raspunzinu stii de unde il cunosti ce mai conteaza ,tie iti vine din nou sa rizi.. . Doamne ce putin ne trebuie !

One response to this post.

  1. Posted by Andra on Octombrie 29, 2009 at 10:57 am

    Intr/adevar avem nevoie de lucruri simple sa fim fericiti si impliniti.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: